Program RO

OLOSZ GERGELY

…CA MAGHIARII SĂ CÂŞTIGE!

 

E NEVOIE DE O SCHIMBARE!
De ce candidez la preşedinţia UDMR? Care sunt scopurile mele? Care sunt aspiraţiile mele?

Răspunsul meu este simplu:
În ultimele două decenii nu am urmat calea independenţei.
În ultimele două decenii am urmat calea de adaptare.
Sunt convins că e nevoie de o schimbare!

M-am născut pe data de 30 septembrie 1976, la Sfântu Gheorghe. În prezent sunt reprezentantul UDMR al judeţului Covasna, liderul grupului parlamentar UDMR din Camera Deputaţilor. Mi-am început studiile la Székely Mikó Kollégium din Sfântu Gheorghe, după care am urmat cursurile liceului benedictin din Pannonhalma. Am obţinut o diplomă juridică şi economică în Ungaria. După încheierea studiilor m-am întors acasă, mi-am întemeiat o familie şi sunt tatăl a două fetiţe.

În ceea ce urmează vă prezint şase tematici, respectiv şase domenii de acţiune care vor aduce schimbare:

• Să acţionăm în contextul integrării comunităţii maghiare!
• Să ieşim din umbra majorităţii!
• Să depăşim rolurile elitei moştenite dinainte de 1989
• Să ne asumăm valorile morale şi spirituale!
• Să ne adresăm tuturor maghiarilor din România!
• Să acordăm comunităţii maghiare din România un rol competitiv!

Comunitatea maghiară din România şi UDMR: două decenii de politică minoritară, într-o organizaţie independentă, între condiţii democratice, de multe ori „contra vântului”, căutând calea dreaptă, cu ocolitoare, cu experimente având caracter de testare şi eforturi conştiente, cu multe exemple ale alianţei şi confruntărilor, cu rezultate diverse şi cu oportunităţi diverse neîndeplinite.

Douăzeci şi unu de ani.
Tinereţe respectabilă şi totodată capătul unei ere.
Oportunitatea de a se transforma într-o formaţiune profesională, oportunitatea autodefiniţiei pe termen lung. Mai mult: constrângere.

În ultimul an s-au formulat noi provocări puternice pentru noi, pe care nu putem să trecem cu vederea.
S-a ivit o situaţie nouă, care necesită apreciere, cumpănire şi decizii.
Ce va urma? Ce va urma pentru comunitatea maghiară din România?
Ce va urma pentru UDMR?

Şansa este acelora care sunt curajoşi, cu iniţiative şi care au încredere în sine.
Este evident, că e nevoie de o schimbare. Schimbare în ceea ce priveşte comportamentul, modul de gândire, spiritul de iniţiativă, acţiunile. Astăzi UDMR este similar cu un tren a cărui locomotivă galopează înainte, încercând să fluiere cât mai tare. Vagoanele însă sunt lăsate în urmă unul după altul, ba chiar trec pe alte linii. În astfel de situaţie nu putem să fim mulţumiţi de faptul că am renovat locomotiva, am revopsit-o şi redecorat-o. Este necesară remontarea trenului iar locomotiva trebuie să redevină ceea ce ar fi trebuit să fie dintotdeauna: un dispozitiv, care – în mod bine calculat şi verificat – îşi îndeplineşte sarcina eficient. Pe deasupra este necesară şi schimbarea liniei ferate.

De ce nu este uşoară această schimbare?
Nu-i uşoară, deoarece timp de câteva decenii am învăţat, că într-o situaţie grea trebuie să aşteptăm, trebuie să ne strângem, trebuie să aşteptăm pomana şi şansa de la alţii, iar dacă se iveşte o ocazie, trebuie să înaintăm cu paşi mici.
În ultimele decenii am învăţat multe, dintre care lucruri utile şi mai puţin utile, însă nu am învăţat cum să fim exigenţi în ceea ce priveşte exigenţa acţiunilor independente şi capacitatea de a acţiona independent. Probabil nici nu sosise vremea pentru aşa ceva. Probabil au avut dreptate cei care ne-au predat politica aşteptării şi a paşilor mici.
Însă acum trebuie să punem capăt acestei mentalităţi, acestei exclusivităţi predominante a practicii.
Astăzi deja tratarea diferitelor situaţii, a problemelor şi viitorului comunităţii maghiare din România nu poate să urmeze politica vegherii, a pretenţilor şi a paşilor mici.

Care este caracterul schimbărilor pe care trebuie să le efectuăm? – întreabă mulţi.
Schimbarea, la fel ca orice schimbare care vizează intensificarea profesionalităţii şi al impactului social în ceea ce priveşte o organizaţie, trebuie să aibă în acelaşi timp caracter practic şi de concepţie. Trebuie să contemplăm şi să interpretăm lucrurile în mod diferit din mai multe puncte de vedere şi trebuie să acţionăm în mod diferit. Nu punem la îndoială faptul, că în unele cazuri şi paşii mici pot să fie importanţi, din moment ce chiar şi în dans facem paşi mai mici, chiar şi mai mari şi mai hotărâţi, deoarece mulţi paşi mici înseamnă sau cel puţin dă impresia că rămânem în acelaşi loc. Însă, în ceea ce priveşte societatea minoritară, în ziua de azi spaţiul de mişcare este mult mai mare şi mai diversificat decât cel cu care ne-am obişnuit până acum.

PROVOCĂRI

Există trei domenii de provocări considerabile, care necesită neapărat un răspuns – şi nu oricare răspuns.

Criza economică-monetară puternică şi cu mulţi factori, care a pus la încercare în mod viguros toate regiunile şi grupurile sociale ale comunităţii maghiare, constituie o provocare. Răspunsurile la aceste provocări sunt importante pe plan naţional iar noi putem să ne asumăm un rol în scopul găsirii acestor răspunsuri, din moment ce dispunem de responsabilitate guvernamental-parlamentară. Totodată sunt importante răspunsurile elaborate la nivelul comunităţii maghiare iar în acest sens datoria noastră este mare.

Constituie provocare – şi nu numai şansă – aderarea la Uniunea Europeană, care este o sarcină de convergenţă foarte grea şi pentru membrii comunităţii maghiare. Oare am făcut ceva pentru consolidarea şi sprijinirea şanselor de convergenţă a comunităţii maghiare? În mod sigur nu am făcut suficient.

O altă provocare o constituie procesul de integrare maghiar-maghiar, respectiv naţional, iniţiat la data de 1 ianuarie 2011, care – după o aşteptare de nouă decenii – în context european oferă o nouă şansă nu doar pe plan personal, familial, dar şi în privinţa comunităţilor din diferite regiuni respectiv pe plan profesional şi social.

CE PUTEM FACE?
Avem o situaţie care necesită un concept nou şi moduri noi de acţionare.
Ar trebui să evaluăm situaţia în mod temeinic şi corect. Împreună, luând în consideraţie şi alte opinii, listând toate argumentele şi contraargumentele.
Trebuie să luăm decizii şi trebuie să acţionăm cu fermitate şi curaj!

Ce putem face din propria putere
Aceasta este prima întrebare care necesită un răspuns, şi primul domeniu de acţionare în cadrul căruia este necesar să formulăm sarcinile de rezolvat. La nivelul indivizilor şi familiilor, al comunităţilor locale, al grupurilor profesionale şi la nivelul instituţiilor de minoritate maghiară, la nivel regional sau al comunităţii maghiare din Transilvania. Ce fel de resurse materiale şi profesionale avem, oare dispunem de cunoştinte şi relaţii, experienţe şi competenţe?

Şi cum le putem utiliza în interesul nostru în aşa fel încât competitivitatea noastră să se intensifice totodată?

Ce putem face la nivel naţional?
Aceasta este a doua întrebare care necesită răspuns şi al doilea domeniu de acţiune. La nivel guvernamental, în instituţii naţionale şi în cadrul parlamentului. Ce putem face în interesul comunităţii maghiare în consilii locale din diferite judeţe, oraşe sau sate în care interesele noastre trebuie reprezentate, protejate, extinse şi puse în aplicare?
Această sarcină a însemnat mult mai mult până acum, decât reprezentarea intereselor minoritare şi va fi mai semnificativă în ceea ce urmează.

Să nu uităm: importanţa, puterea profesională şi instituţională, rolul naţional al persoanelor politice publice maghiare înseamnă mai mult decât cele câteva procente necesare proporţiilor parlamentare. Elita politică publică maghiară din România a fost o putere de modernizare în această ţară în ultimele două decenii. O putere care, în procesul reformei sociale, economice şi instituţionale din ultimele două decenii, a fost întotdeauna de partea progresiei şi spiritului european şi a reprezentat principiile şi interesele aferente acestora. Nu se pune la îndoială faptul, că trebuie să fim curajoşi şi din acest punct de vedere. Însă nu trebuie să subestimăm rezultatele pe care le-am obţinut până acum.

Ce putem face la nivelul comunităţii maghiare, luând în consideraţie oportunităţile oferite de statutul de membru al UE?
Aceasta este a treia întrebare care necesită răspuns, şi în cazul căruia este nevoie să ne asumăm un rol activ. Mulţi spun că numărul maghiarilor din Transilvania este semnificativ. Ceea ce este adevărat, însă eu cred că mai important este puterea de organizare socială, efortul depus pentru păstrarea şi consolidarea identităţii şi nu în ultimul rând cunoştinţele profesionale, cu ajutorul cărora această comunitate poate contribui la procesul de integrare naţională.

Deja nu vorbim despre o situaţie „dincolo de graniţe”, ci despre ceva nou, care necesită alt fel de abordare şi măsuri practice diferite.

Acestea sunt cele trei tematici respectiv domenii de acţiune care necesită răspunsuri ponderate şi sarcini concrete.

Pentru formularea deciziei şi sarcinilor este nevoie de utilizarea experienţelor acumulate până acum, de interpretarea corectă a provocărilor, de asumarea oportunităţilor de acţionare.
La întrebarea „Ce va urma?” putem să dăm doar un răspuns, care va remedia toate componentele semnificative ale competitivităţii comunităţii maghiare din România.
Un răspuns, cu ajutorul căruia măsura şi eficienţa reprezentării comunităţii maghiare din România va creşte considerabil.
S-a ivit o situaţie nouă!

Lumea se schimbă, Europa se schimbă. Jocul de echipă a preluat din nou locul ambiţiilor individuale. Când are o echipă succes? Doar în cazul în care, pe parcursul jocului membrii echipei se străduiesc să se aducă reciproc în poziţie de gol.
Şi noi avem nevoie de schimbare!
Şansa nu constă în continuarea practicii de până acum, ci în schimbare.
E nevoie de o schimbare!

Comunitatea maghiară din România este un mozaic social colorat, multilateral şi deosebit de valoros în totalitatea sa. Culoarea proprie, caracteristica şi funcţionarea independentă a diferitelor componente este importantă şi necesară. Însă cel care încearcă să spargă mozaicul, riscă soarta întregii comunităţi maghiare.
Doresc să le transmit tuturor celor care aspiră spre funcţii de conducere că nu este posibil să stăpânim totul, nu este posibil să subordonăm întregul mozaic unei concepţii, unei voinţe.
Baza mozaicului este structura care leagă componentele.

Dacă traducem în limbajul societăţii şi politicii, înseamnă: ALIANŢA.
Comunitate maghiară – Alianţă maghiară!
Dacă traducem în limbajul acţiunii, înseamnă: activitate constructivă, continuă, desfăşurată împreună, în interesul naţiunii noastre.

OBIECTIVELE MELE

Să acţionăm în contextul integrării comunităţii maghiare
După lungi decenii s-a demarat un proces, pe care probabil nici nu credeam că va exista.
S-a demarat procesul de integrare a naţiunii maghiare.
Mulţi se temeau şi încă se tem de asimilarea etnicilor maghiari din România de către români. Acum au apărut noi temeri, potrivit cărora există problema asimilării de către Ungaria.

Cetăţenia, dreptul la vot şi multe altele – aşa cum se aude – vor „înghiţi” comunitatea  maghiară din Transilvania.
Procesul de integrare naţională este într-adevăr o situaţie nouă. Putem chiar să afirmăm, că este vorba de un proces de „globalizare maghiară”. În viaţa de zi cu zi, pe plan personal acest proces a început mai devreme. El s-a demarat şi într-o formă instituţională.
În ce sens este nouă această situaţie?

Ea creează noi oportunităţi de organizare. Oferă cadre noi de contacte şi cooperări. Lărgeşte cercul de acţiuni comune.
Este un proces nou de creare a identităţii naţionale, care într-un un fel va afecta pe toată lumea. Va afecta întreaga comunitate maghiară din România. Rolul „punţii” menţionat de atâtea ori s-a eliminat odată cu trecerea timpului. De obicei punţile sunt construite între coastele care au legătură între ele, iar în Europa de astăzi coastele s-au atins între ele.

Comunităţile minoritare trebuie să-şi regândească propria situaţie, propriul rol.
Noua situaţie oferă şi sarcini. Este necesar să se ia în considerare – cu minuţiozitate profesională -, ce fel de oportunităţi poartă în sine noua situaţie! Iar în cazul în care profităm de noile oportunităţi, trebuie să cunoaştem şi eventualele consecinţe ale lor asupra noastră. Trebuie să analizăm, să decidem şi să acţionăm. Are noroc cel care recunoaşte schimbarea, o întâmpină şi profită de ea. Cel care este prea prudent, căruia îi este frică şi care aşteaptă, acela va pierde.

Noi trebuie să câştigăm în procesul de integrare a comunităţii maghiare!

Trebuie să ieşim din umbra majorităţii!
Poate deveni autonomă sau poate forma o comunitate autonomă aceea persoană sau societate, care se compară întotdeauna şi în tot ceea ce face cu majoritatea? Care se poate defini numai în comparaţie cu majoritatea? Care îşi lasă pretenţiile şi voinţa să depindă de îndeplinirea cerinţelor? Care lasă totul în seama soluţionărilor?
Societatea românească înseamnă majoritatea pentru noi. Ţara-mamă este majoritatea pentru noi. Comunitatea maghiară este majoritatea pentru noi. Comunitatea Europeană este majoritatea pentru noi. Adevărat. Dar acest lucru nu înseamnă, că noi înşine nu am putea rezolva un şir întreg de probleme. Există situaţii în care negocierea este inevitabilă şi situaţii în care trebuie să cerem.
Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne imaginăm întreaga noastră viaţă, funcţionarea şi viitorul comunităţii noastre doar în funcţie de cerinţe şi pretenţii! A formula cerinţe şi pretenţii nu este deloc un lucru uşor, însă este mai uşor decât a acţiona singur!

Iar dacă nu obţinem ceea ce am cerut, atunci afirmaţia „Nu se poate!” ne va scuti de obligaţia noastră de a acţiona!
A sosit momentul să schimbăm practicile de până acum. Vor avea prioritate acele sarcini pe care putem să le îndeplinim din propria putere iar pe lângă acestea putem să şi cerem!
Din când în când avem nevoie de umbră, însă nimic nu se dezvoltă bine în umbră permanentă.
Trebuie să ieşim din umbra majorităţii!

Să depăşim rolurile elitei moştenite dinainte de 1989
Cât timp mai sunt utile, la ce se servesc rolurile de elită minoritară bazate exclusiv pe autoritarism? Comportamentul autoritar generează un sistem autoritar chiar şi atunci când aparent toată lumea aplaudă în mod democratic.
Cum arată modelul de elită minoritară bazat pe autoritate? Convingeri individuale în loc de decizii executive, convingeri individuale în loc de experienţă socială, instrucţiuni în loc de negocieri, căutare de omagiu în loc de socoteală, ideea de eminenţă şi imunitate diplomatică în loc de evaluare publică şi socială, practica mustrării trufaşe în loc de cunoştinţe de specialitate. Până când va exista iluzia şi practica autocraţiei? Până când va exista ideea că sarcina elitei constă exclusiv în priceperea de a reprezenta şi de a apărea în public?

Până când va exista convingerea că elitei din societatea minoritară i se dăruieşte un cec în alb de către alegători?
Acest rol managerial-intelectual probabil a funcţionat într-un sistem represiv şi autoritar în care oamenii au trebuit să se bucure pentru fiecare fărâmă de donaţie, în care chiar şi solicitările au necesitat curaj sau umilinţă şi în care sarcina de reprezentare în public a fost considerată un act de curaj iar propria comunitatea a fost recunoscătoare pentru aceasta.

Acest rol managerial-intelectual a fost deja depăşit. Proprietăţile sale, modurile de exprimare, practica sa sunt anacronice.
Noile provocări pretind und model al liderului profesional. Tratative în loc de pretenţii, dezbateri în loc de declaraţii, strategii previzibile în loc de publicitate, transparenţă în loc de admiraţii şi laude.
Roluri democratice de conducere în loc de roluri totalitare de conducere.

Să ne asumăm valorile morale şi spirituale!
Ce fel de reprezentare a unei comunităţi este aceea care nu poate sau nu vrea să prezinte idealuri şi valori? Ce fel de politică minoritară este aceea, care contemplează doar asupra necesităţilor, deficienţelor, cerinţelor, revendicărilor?
Aceste întrebări pot fi răspunse doar într-un singur fel: o astfel de politică minoritară şi socială poate fi doar politică fără reuşită!

Fără reuşită, deoarece în lipsa unor idei şi valori nu putem găsi adepţi. Cu o astfel de politică nu este posibil ca o comunitate pe care o reprezentăm să se identifice cu ideile noastre.
Dacă nu ţinem cont de idealuri, valori, ideologii, înseamnă că nu ţinem cont de comunitatea pe care o reprezentăm.

Comunitatea maghiară din România este o societate multilaterală, complexă. Caracteristica ei constă în morala şi spiritul creştin ce constituie baza culturii europene. Asumarea accentuată a solidarităţii sociale, a valorilor familiale dispune de tradiţii vechi de mai multe secole în ceea ce priveşte toleranţa. Convingerea mea este, că răspunsurile care ne arată calea şi care pot fi o modalitate de ajutor social, trebuie căutate pe baza acestor factori morali şi spirituali.

Promovarea lipsei de valori şi ideologii înseamnă nu numai înşelătorie, ci şi omiterea iresponsabilă a unei energii considerabile în ceea ce priveşte societatea respectiv comunitatea.
Dacă reuşim să ne asumăm pretenţiile, atunci trebuie să ne asumăm şi idealurile, valorile spirituale şi morale respectiv convingerile noastre.

Să ne adresăm tuturor maghiarilor din România!
Trebuie să ne adresăm tuturor!
Trebuie să ne adresăm tuturor etnicilor maghiari care trăiesc în Banat, în regiunile ceangăilor, Partium, Ţinutul Secuiesc, Bucureşti, Galaţi, Iaşi sau în Valea Jiului. Să nu ne înţelegeţi greşit: noi nu trebuie să ne adresăm oamenilor doar pentru ca ei să ne dea votul. Aici este vorba de mult mai mult. Noi trebuie să ne adresăm tuturor, aşa cum ne adresăm vecinilor, rudelor, prietenilor buni în viaţa de zi cu zi.

Trebuie să-i întrebăm cum trăiesc, cum îşi văd propria situaţie, ce ar putea face nu doar în interesul propriu, ci şi în interesul persoanelor din jurul lor. Solidaritatea socială, acordarea atenţiei semenilor noştri sunt forme fundamentale ale comportamentului uman. Reţeaua comunitară, capacitatea de organizare este cel mai puternic capital social, o putere economică considerabilă!
Programele sociale şi viaţa publică ar trebui bazate pe aceste valori!

Să nu afirme nimeni că nu este posibil să ne adresăm tuturor care sunt importanţi pentru noi şi care ţin cont de noi. Şi să nu afirme nimeni că acei cărora ne adresăm, nu sunt recunoscători pentru acest lucru.
Toţi sunt la fel de importanţi, care se consideră parte integrantă a aceastei comunităţi. Cel care nu vrea să se adreseze tuturor, acela are doar interese parţiale.
Comunitatea maghiară trebuie unită într-o alianţă maghiară unitară.

Să acordăm comunităţii maghiare din România un rol competitiv!
Nu cifrele ne arată capacitatea de supravieţuire, ci competitivitatea!
Evident, nu este totuna, cât de mulţi suntem, care este procentul reprezentării etnicii maghiare, câte instituţii deţinem, câţi copii merg la o şcoală cu predare în limba maghiară! Ce s-ar întâmpla dacă am inversa gândirea de până acum! Nu am cugeta asupra reducerea cifrelor şi proporţiilor, ci am încerca să elaborăm condiţiile de majorare a cifrelor şi proporţiilor!

Cred că aceasta este responsabilitatea primordială pentru elita maghiară politică, publică din România. La nivelul instituţiilor, consiliilor locale, în privinţa regiunilor, la nivelul comunităţii maghiare.
Pornind de la gospodăria familială până la UDMR, de la activităţile civile până la politicile naţionale, de la instituţiile bisericeşti şi educaţionale până la întreprinderi, de la  ateliere mass-media până la lucrările profesionale şi ştiinţifice, este necesar să se desemneze şi să fie sprijinite condiţiile de competitivitate şi eficienţă.

Nu numai ce este grandios va persista, ci mai degrabă ceea ce este competitiv. Nu se lichidează ceea ce este mic, ci mai degrabă ceea ce este necompetitiv.
STRUCTURI SOCIALE PUTERNICE
Trebuie să pornim de la întrebarea: ce avem la dispoziţie, ce am moştenit şi ce am realizat din propria putere.

• Noi suntem o comunitate veche, cu o varietate de tradiţii istorice-culturale, cu diverse experienţe istorice acumulate de-a lungul timpului. O comunitate, a căror membrii – chiar dacă locuiesc în Câmpia Transilvaniei sau în regiunea Ceangăilor, în Banat sau în Ţinutul Secuiesc, în Partium sau în Scaunul Secuiesc al Arieşului, în Bucureşti sau Galaţi -, în acelaşi timp se consideră maghiari şi europeni, ceea ce este foarte important.
• Aceasta este o comunitate complexă, multilaterală ceea ce poate fi considerată o valoare! Nu numai în privinţa domiciliului, ci şi în privinţa stilului de viaţă, a educaţiei, a activităţilor de zi cu zi, a valorilor şi viziunii asupra lumii, această comunitate maghiară poartă în sine o diversitate iar această diversitate înseamnă valoare, bogăţie. Totodată înseamnă capacităţi, ambiţii, iniţiative, care se completează şi se ajută reciproc.
• Avem instituţii durabile şi semnificative iar acest lucru constituie un mare avantaj. Avem biserici, instituţii de învăţământ, organizaţii şi nu în ultimul rând instituţii publice şi politice stabile, operaţionale.
• Avem o elită publică şi politică cu influenţă şi cu multă experienţă. Să nu fim lipsiţi de modestie. Înainte de decembrie 1989 nu era sau era greu de găsit un director de şcoală sau un conducător de întreprindere de etnie maghiară. Elita politică-publică de astăzi şi-a construit imaginea şi s-a făcut acceptat pornind de la baze, lucru care nu a fost deloc uşor.
• Avem o identitate comunitară reală, cunoscută, acceptată în ţară şi peste hotare. Această identitate nu este ascunsă, ciudată, ci acceptabilă, puternică, care merită dezvoltată în continuare.
• Nu în ultimul rând menţionez că avem rezultate în ceea ce priveşte dezvoltarea  societăţii. O parte din aceste rezultate este direct legată de comunitatea maghiară, însă nu este apreciată îndeajuns. Dar să nu uităm de faptul, că o mare parte a rezultatelor noastre s-a infiltrat în procesele de transformare şi modernizare la nivel naţional. De obicei se spune că proporţia de participare la vot a populaţiei de etnie maghiară şi a formaţiunii politice maghiare din România este de 5-7% la nivel naţional. Putem afirma însă că proporţia de participare a populaţiei de etnie maghiară şi a UDMR la constituirea unei societăţi democratice române respectiv contribuţia acesteia privind aderarea României la Uniunea Europeană este mai mult de 5-7%. Mult mai mult, deoarece din 1989 această structură politică şi publică a continuat să reprezinte şi să promoveze principii şi practici, care dintotdeauna şi în orice circumstanţă au pus în valoare încadrarea în sistemul european modern. Cei care au îndoieli în această privinţă, sunt rugaţi să citească documentele congreselor UDMR, care justifică în mod clar toate cele menţionate.

De ce este important să pornim de la premizii şi rezultate?
Conform politicii de dezvoltare aceste premizii constituie baza pentru planificarea reală. Dar există ceva, la care experţii politicilor de dezvoltare nu s-au gândit încă. Dezvoltarea, progresul nu constă doar în formularea necesităţii de schimbare. Tot ceea ce am realizat până acum ne dă credinţă, încredere. Astfel se întâmplă şi în modurile proprii de viaţă şi aşa se întâmplă şi în cazul muncii în folosul comunităţii.

Avem nevoie urgentă de încredere şi de succesele realizate până acum ca să putem merge mai departe.
Cel care nu are încredere în sine sau în propria putere, acela degeaba îşi propune obiective.
Există lucruri pe care le-am primit de-a gata (printre altele patrimoniul istoric-cultural) şi există lucruri pe care le-am realizat şi le-am obţinut în ultimii 21 ani.

Mulţumesc tuturor celor care undeva, cândva au contribuit la această muncă constructivă din ultimele două decenii.

Pentru a merge mai departe avem nevoie de toate valorile, toate condiţiile, toate rezultatele acumulate, toate instituţiile construite până acum, şi de cunoştinţele respectiv experienţa tuturor persoanelor publice din politică.

CARE ESTE SARCINA NOASTRĂ, A PERSOANELOR PUBLICE MAGHIARE DIN ROMÂNIA?

Să luăm în consideraţie provocările.
Provocările care apar astăzi, eventual cele care încă n-au apărut sau cele care sunt în faţa noastră de ceva timp, însă nu am putut să ne confruntăm cu ele până acum.
De ce este important acest lucru?
Răspunsul este evident: provocările noi, sporite sunt cele care ne obligă să ne gândim la schimbare în ceea ce priveşte reprezentanţa comunităţii de etnie maghiară.

Provocările sunt purtate de următoarele cuvinte cheie: competitivitate, solidaritate socială, încredere, eficienţă.
Dincolo de cuvintele cheie există procese socio-economice puternice iar cei care nu ţin cont de conţinutul real al cuvintelor cheie, cei care nu îşi schimbă punctul de vedere şi practica, aceia vor ajunge în periferie ca indivizi şi se vor descompune ca comunitate şi îşi vor pierde statutul de comunitate.

Tradiţia istorică şi culturală va fi nesemnificativă, drepturile dobândite se vor tranforma într-un cadru gol, instituţia construită va fi o scoarţă simbolică iar proprietatea redobândită va fi o povară, dacă nu o putem umple cu un conţinut care serveşte în mod profesionist şi eficient dorinţele şi interesele comunităţii.

Între documentele UDMR există un document curajos şi anume documentul reluării. Acest document s-a creat în ianuarie 1990, imediat după căderea dictaturii. Este un fel de manifestare, revelaţie, care sintetizează scopurile şi obiectivele etnicilor maghiari din România în urmă cu 20 ani cu ajutorul cunoştinţelor aprofundate, cu un simţ politic extraordinar, într-un context european.
Este vorba de documentul francheţei!

Oare dispunem de cunoştinţele, curajul, simţul politic, care face posibil ca acum, în 2011, după două decenii, să formulăm iarăşi un astfel de document în funcţie de provocările şi oportunităţile de astăzi?
Documentul actului curajos!
Convingerea mea este, că avem nevoie de acest lucru şi îl putem formula.

Programul meu este o iniţiativă motivantă pentru această muncă comunitară!

 

PROGRAM SOCIAL

Organizare regională competitivă!
Formarea regiunilor de dezvoltare operaţionale nu este o sarcină naţională şi un interes naţional care poate fi amânat. Descentralizarea regională este o sarcină minimă în politica de dezvoltare, în lipsa căreia nu putem să mergem mai departe aşa cum ne-am propus.
Acesta este un model de dezvoltare orientat de sus în jos, de care avem nevoie şi pentru care este nevoie de voinţă şi decizie guvernamentală şi parlamentară.

Organizarea competitivă regională înseamnă însă mult mai mult. Înseamnă în primul rând  cooperare efectivă şi de lungă durată dintre localităţi. Înseamnă organizare în funcţie de regiunile geografice sau istorice mai mici sau mai mari, cooperare strategică microregională. Şi nu în ultimul rând consolidarea conştientă a identităţii sistemelor locale, microregionale. Cunoştinţe profesionale şi reţea profesională în sprijinul şi în serviciul acestei munci.

Un obiectiv nou a apărut în rândul principiilor politicii de dezvoltare a Uniunii Europene:  exigenţa dezvoltării inclusive. Ce înseamnă asta? Înseamnă, că orice idee de dezvoltare trebuie să se conformeze societăţii din regiune. În cazul investiţiilor nu volumul capitalului va fi important, ci numărul locurilor de muncă create. Şi în primul rând înseamnă explorarea şi utilizarea valorilor şi beneficiilor proprii.

În ceea ce priveşte organizarea regiunilor competitive, noi încă suntem în faza de planificare. Nu este uşor, deoarece depinde de noi, noi avem sarcina de planificare, organizare şi elaborare.
Acest lucru este valabil şi în cazul regiunii Ţinutului Secuiesc. Deja am întârziat în ceea ce priveşte lucrările de fundament. Unii oameni vorbesc mai mult despre Ţinutul Secuiesc, în loc să facă ceva pentru acesta.

Aşa se întâmplă şi cu regiunea Partium, Ţara Sălajului, Ţara Călatei şi cu toate regiunile mai mici sau mai mari, în care existenţa maghiarilor într-o singură regiune face posibilă consolidarea structurilor de identitate etnică.

Avem nevoie de o politică independentă, bine bazată, corespunzătoare organizării regionale a comunităţii maghiare. Va fi un pas foarte slab şi ilogic, dacă se vor crea structuri ale UDMR în diferite regiuni, fără ca înainte să se elaboreze o concepţie politică sau de dezvoltare a societăţii.

Cazul de dezvoltare regională indică faptul că lista problemelor legate de comunitatea maghiară este mult mai amplă, pentru ca să fie soluţionată cu munca obişnuită a reprezentării politice a comunităţii maghiare.
Alianţa nu înseamnă numai strângerea de voturi, ci înseamnă alianţa competenţelor sociale respectiv formarea cadrelor în scopul unei cooperări.

• Preocupare socială
• Creşterea importanţei sociale a bisericii
• Standarde ridicate de educaţie

A studia şi a preda în limba maghiară  – este parte a identităţii naţionale. Este expresia apartenenţei la o comunitate, promovarea culturii noastre, o datorie morală.
Dar acest lucru în sine este prea puţin!
Trebuie să sprijinim şi să asigurăm standarde ridicate de educaţie şi învăţare. Putem să afirmăm astăzi acest lucru? Cu greu.

Comunitatea minoritară se poate transforma într-una competitivă doar în cazul în care fiecare oră de predare, fiecare manual redactat, managementul fiecărei instituţii de învăţământ minoritar tinde spre un standard ridicat.
Pentru toate acestea sunt necesare mai multe lucruri, decât un cadru juridic, pachete de rechizite şcolare sau ajutor social.

Oare dispunem de competenţele profesionale necesare reformării învăţământului maghiar  din România în privinţa conţinutului?
Se poate, că şcolile încă nu sunt renovate, resursele educaţionale nu sunt prea moderne. Însă reformarea cunoştinţelor mentale şi profesionale nu pretind negociere politică, nici proceduri dureroase legislative.

Chiar şi noi am putea începe cu asta! Cine sunt cei care poartă în sine aceste cunoştinţe? Chiar dacă nu există suficientă pricepere, cunoştinţele inovatoare, exemplele pozitive sunt accesibile de la orice calculator. Dacă nu avem suficienţi specialişti, putem să instruim persoane în cadrul unui proiect specializat. La asta se servesc resursele comunitare, fondurile. Există multe iniţiative de succes în rândul pedagogilor, totuşi sistemul în ansamblu nu este eficient.

Sistemul nostru educaţional instituţional şi gestionarea profesională a acestuia lasă de dorit. Acest lucru trebuie să se schimbe. Este o problemă de organizare şi transmitere de cunoştinţe, ca încercările pozitive să se transforme într-o reţea de puncte esenţiale, generatoare de procese sociale. În acest scop se poate demara un şir de proiecte cu buget redus, profitând de resursele sistemului naţional, concentrându-se asupra situaţiilor şi sarcinilor, care aparţin de problemele comunităţii maghiare. Asociaţia Pedagogilor Maghiari din România, catedrele maghiare aferente şi mulţi analişti profesionali vor fi parteneri în acest sens.

• Agricultură modernizată
• Inovare pentru întreprinderi!
• Mai multe şanse pentru tineri!
• Crearea propriului sistem de relaţii externe
• Universităţi generatoare de cunoştinţe!
• Sferă civilă responsabilă
• Politică bazată pe cooperare în loc de politică bazată pe sprijin
• Elaborarea unor politici minoritare specializate
• Asumarea unui rol pragmatic guvernamental
• Profesionalism în instituţii
• Cultură pentru consolidarea identităţii

• Management regional de succes
• Composesorate în slujba interesului public
• Investiţii infrastructurale subvenţionate de către societate
• Formare profesională modernă a adulţilor
• Reconstituirea publicităţii sociale